realizare site web

Articole

Trimitere preliminară formulată de o instanţă din România (Judecătoria Câmpulung)

Întrebările preliminare, formulate de  Judecătoria Câmpulung, astfel cum sunt menţionate pe portalul instanţelor de judecată sunt:

”1. Dacă dispoziţiile Directivei nr. 2008/48/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori şi de abrogare a Directivei 87/102/CEE a Consiliului sunt aplicabile şi unui contract de credit încheiat la 5 octombrie 2006, anterior aderării României la Uniunea Europeană, dar ale cărui efecte se produc şi în prezent, dispoziţiile sale fiind supuse executării în prezent, ca urmare a unor cesiuni succesive a creanţei înscrise în aceasta.

2. În situaţia în care răspunsul la prima întrebare este pozitiv, clauze cum sunt cele privitoare la „serviciul datoriei împrumutatului” prin raportare la existenţa unor întârzieri de plată ale debitorului, precum şi cele privitoare la creşterea dobânzii după trecerea unui an, urmând ca după acest moment ea să fie formată din dobânda de referinţă variabilă a Băncii Comerciale Române, care se afişează la sediile băncii, la care se adaugă 1,90 p.p., pot fi considerate abuzive în conformitate cu Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii?

3. Dacă principiul protecţiei jurisdicţionale efective a drepturilor conferite justiţiabililor de dreptul uniunii, astfel cum aceasta este garantat la art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene se opune unei dispoziţii de drept naţional, cum este cea prevăzută de art. 120 din Ordonanţa de Urgenţă nr. 99 din decembrie 2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, care recunoaşte caracterul de titlu executoriu unui contract de credit bancar, încheiat în lipsa unei forme autentice şi fără a exista posibilitatea pentru debitor de a negocia clauzele acestuia, în baza căruia, cu o verificare sumară şi după obţinerea încuviinţării executării silite într-o procedură necontencioasă, cu posibilităţi restrânse pentru judecător de a cerceta întinderea creanţei, executorul judecătoresc să poate trece la executarea silită a bunurilor debitorului?

4. Directiva 93/13/CE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive încheiate cu consumatorii trebuie interpretată în sensul că se opune ca o reglementare a unui stat membru, precum art. 372 şi următoarele din vechiul Cod de procedură civilă, să permită creditorului să pretindă executarea unei prestaţii derivate din clauze contractuale abuzive procedând la executarea bunului grevat de garanţie prin vânzarea bunului imobil în pofida opoziţiei consumatorului, fără o evaluare a clauzelor contractuale de către o instanţă independentă?

5. Dacă existenţa în legislaţia naţională a unei prevederi cum este cea a art. 120 din Ordonanţa de Urgenţă nr. 99 din decembrie 2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, care recunoaşte caracterul de titlu executoriu unui contract de credit bancar, este de natură a aduce atingere dreptului la libera stabilire, cât şi libera prestare a serviciilor, prin descurajarea cetăţenilor Uniunii de a se stabili într-un stat în care unui contract bancar, încheiat de o instituţie privată, i se recunoaşte o valoare egală cu cea a unui titlu executoriu reprezentat de o sentinţă judecătorească?

6. Dacă răspunsul la întrebările de mai sus este pozitiv, instanţa naţională are posibilitatea de a invoca din oficiu, caracterul neexecutoriu al unui asemenea titlu, prin care se execută silit o creanţă menţionată într-un asemenea contract?”

Lista tuturor trimiterilor preliminare formulate de către instanțele din România se află pe platforma IADUER.ro, proiect susţinut de JURIDICE.ro.

:: sursa: IADUER – un proiect CSDE, ARDAE și FJR